"Curcanul" redevenit vultur

Odata, mai demult, un pui de vultur a cazut pe pamant din cuibul sau care se afla pe o stanca inalta.

In timp ce, orbit fiind, se tara pe jos, micutul pui de vultur a fost gasit de catre un card de curcani salbatici. Fiind creaturi dragute, generoase, curcanii au hotarat sa-l ia pe puiusorul de vultur sub aripile lor si sa-l invete toate lucrurile de care avea nevoie pentru a putea supravietui. Curcanii, avand inima buna, l-au invatat pe micul vultur sa scormoneasca dupa ghinda atunci cand simtea ca burtica ii este goala. Totusi, dupa ce manca pana se satura, exista in inima lui o foame ciudata, nesatisfacuta.

Dupa ce si-a pierdut primele pene, el a inceput sa dea din aripi si sa cada cand intr-o parte cand intr-alta. Binenteles ca arata ca un prostut, iar curcanii abia se abtineau sa nu rada de el. Cand aripile i-au crescut extrem de mari si voluminoase, nu le putea tine stranse impreuna ca si ceilalti curcani. De fapt, cu cat crestea, semana tot mai putin cu ei. Intre timp, femelele-curcan, in maternitatea lor, erau ingrijorate cu privire la ciudateniile lui, facandu-l sa se simta si mai jenat si confuz.

In cateva ocazii, in curgerea timpului, puiul de vultur a privit in sus si a vazut multi vulturi maturi ca si el, zburand mult deasupra pamantului. Mica sa inima i-a batut cu tarie, dorind sa zboare si el, dar un batran curcan a tipat la el: „Nu, nu! Tu nu vrei sa fii ca ei! Cei de acolo sunt vulturi!” Zdrobit si infrant, puiul de vultur a ajuns matur fara sa paraseasca macar o singura data pamantul. A incercat din rasputeri sa fie un curcan bun, dar era nefericit si nu stia de ce.

Intr-o zi, in timp ce vulturul scormonea pamantul din padure, tragandu-si trupul dupa el, fara sa-si foloseasca aripile, o bufnita inteleapta, care sta cocotata pe o ramura, a privit in jos si a zis vulturului: „Cineeee esti tu? Si ce faci aici?”

Vulturul i-a raspuns: „Sunt un curcan rau. Am incercat din rasputeri, dar nu pot face nimic cum trebuie. „ Batrana bufnita i-a raspuns: „Problema ta este ca nu stii cine esti. Tu ai fost curcanizat! De fapt, tu esti vultur, iar vulturii sunt destinati pentru cer. Niciodata nu vei fi fericit atata timp cat vei trai pe pamant.”

Ochii vulturului s-au deschis. A vazut cine era cu adevarat. A inteles pentru ce anume a fost creat si a gasit curajul sa faca ceea ce nu facuse niciodata. In uimirea lor, curcanii buni au inceput sa strige. Le-a fost teama ca va cadea. Dar vulturul si-a ridicat aripile si s-a inaltat purtat de curentii de aer.

Niciodata nu a trebuit sa mai priveasca inapoi. Acum, vulturul putea face acel lucru pentru care a fost creat… pentru ca acum stia cine este cu adevarat.

Cand il primim pe Iisus in viata noastra nu numai ca ne arata care este adevarata noastra identitate (aceea de fii si fiice de Dumnezeu) dar ne si ajuta sa redevenim ceea ce a intentionat sa fim. Nu trebuie sa plecam urechea la cei care incearca sa ne descurajeze ca n-o sa putem reusi. El este maiestru in a schimba vieti. Isi doreste asa de mult sa te invete sa zbori la mare inaltime. Pentru inceput te va purta pe aripile Sale. Doar asa poti fi cu adevarat fericit si te vei simti implinit.