Binecuvântat ca să fii o binecuvântare

Avraam a salvat pe vecinii săi de o alianţă a naţiuni jefuitoare (Gen 14). După victoria miraculoasă, Avraam a refuzat să accepte recompensa de la regele Sodomei. Dacă ar fi acceptat, ştia că din acel moment, el şi familia lui va fi întotdeauna privit ca fiind patronul acelui oraş. În schimb, el a ales să să-şi păstreze poziţia sa în faţa naţiunilor şi să cheme pe aceştia la a-I aduce slavă lui Dumnezeu.

El a adus o zeciuială lui Dumnezeu, un act de închinare (Geneza 14:18-20). Cu Melhisedec ca preot care prezidează, Avraam a fost ca un preot care oferă darul de mulţumire în numele altor naţiuni.
Avraam a fost binecuvântat, în scopul de a fi o binecuvântare pentru neamuri (Gen 12:1-3). Dar scopul merge dincolo de binecuvântarea naţiunilor. Dumnezeu Însuşi este binecuvântat! Melhisedec a recunoscut deschis că Avraam a fost binecuvântat de Dumnezeu. Prin puterea lui Dumnezeu, Avraam a fost o binecuvântare pentru vecinii săi, prin salvarea familiilor prizoniere şi a bunurile lor. Dar rezultatul a fost mai mare deoarece Dumnezeu Însuşi a fost binecuvântat şi laudat! Ascultaţi cuvintele lui Melhisedec: ,,Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!`` (Gen 14:19-20).

Ce învăţăm din întreaga serie de evenimente? Avraam a făcut cunoscut numele lui Dumnezeu prin închinare. Dumnezeu a făcut ca Numele Său să fie slăvit prin puterea Sa răscumpărătoare. Rezultatul a fost o naţiune recunoscătoare, în care Dumnezeu a fost în mod explicit venerat. Astăzi, fii binecuvântat pentru ca sa fii o binecuvântare pentru ceilalţi iar la final numele Său să fie binecuvântat!

Adaptat după Steven C. Hawthorne, The Story of His Glory.

Crucea - lauda mea

Galateni 6:14 "În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!"

Guvernatorul oraşului Hong Kong, Sir John Bowring, a trecut prin Macao, la scurt timp după ce un uragan a distrus catedrala mare de pe o colină frumoasă. Acolo, a văzut crucea veche, înălțată deasupra ruinelor. Această scenă l-a inspirat să scrie frumosul poem:

Mă laud cu crucea lui Hristos,

Care se înalţă deasupra ruinelor timpului;

Toată lumina istoriei sfinte

Străluceşte în jurul ei.

Urgie şi binecuvântare, durere şi bucurie

Sunt sfinţinte la cruce;

Acolo găsim pace neîntrecută,

Bucurii care dăinuie mereu.

Rugaciunea uneste inimi

“Prin rugăciune putem transfera din inima noastră toată durerea umană şi tristeţe, toate conflictele şi agoniile, toată foamea, singurătatea şi mizeria, nu din cauza unor mari capacităţi psihologice sau emoţionale, ci pentru ca inima lui Dumnezeu a devenit una cu a noastră”. Henri Nouwen

Surpriza: specialitatea Lui

Surpriza este o metafora pentru raspunsul lui Dumnezeu la durerea Pamantului. Dumnezeu surprinde pe toata lumea la nasterea lui Mesia. Evreii asteptau un print, voinic, frumos, gata de a aduna o armată şi sa infranga pe uraciosii de romanii. Dumnezeu a trimis un copil din familia unui tamplar sarac. Surpriza!

Fericirea mea este El

"fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu" (Psa 73:28 CNS)

Unii accepta pe Isus pentru ce face El, dar putin pentru ce este El. Ne dorim darul Lui, binecuvantarile, mantuirea dar atat de putini vin la El pentru ca'L iubesc dezinteresat.

"Trebuie sa venim la crucea Domnului Hristos. Domnul Hristos, si El rastignit, sa fie obiectul cugetarii, al conversatiei si al simtamintelor celor mai pline de o sfânta bucurie. Noi trebuie sa pastram aducerea aminte a fiecarei binecuvântari pe care o primim de la Dumnezeu si atunci când vom ajunge constienti de marea Lui iubire fata de noi, vom fi gata sa ne încredem cu totul în mâna care a fost pironita pe cruce pentru noi." Calea catre Hristos, 104.

A pieri sau a se stinge

Astazi am auzit o explicatie interesanta la diferenta dintre "a pieri" si "a se stinge". Pana acum mi se pareau acelasi lucru. Cand piere omuletu nu lasa nimic in urma lui dar atunci cand se stinge asta inseamna ca pana atunci a luminat. A fost ca o lumanare care a purtat Lumina si spre alte luminari. Viata lui a aprins si alte lumini si si-a indeplinit scopul pentru care a trait. Pentru a realiza acesta tinta s-a consumat dar s-a meritat.