Avraam a salvat pe vecinii săi de o alianţă a naţiuni jefuitoare (Gen 14). După victoria miraculoasă, Avraam a refuzat să accepte recompensa de la regele Sodomei. Dacă ar fi acceptat, ştia că din acel moment, el şi familia lui va fi întotdeauna privit ca fiind patronul acelui oraş. În schimb, el a ales să să-şi păstreze poziţia sa în faţa naţiunilor şi să cheme pe aceştia la a-I aduce slavă lui Dumnezeu.
El a adus o zeciuială lui Dumnezeu, un act de închinare (Geneza 14:18-20). Cu Melhisedec ca preot care prezidează, Avraam a fost ca un preot care oferă darul de mulţumire în numele altor naţiuni.
Avraam a fost binecuvântat, în scopul de a fi o binecuvântare pentru neamuri (Gen 12:1-3). Dar scopul merge dincolo de binecuvântarea naţiunilor. Dumnezeu Însuşi este binecuvântat! Melhisedec a recunoscut deschis că Avraam a fost binecuvântat de Dumnezeu. Prin puterea lui Dumnezeu, Avraam a fost o binecuvântare pentru vecinii săi, prin salvarea familiilor prizoniere şi a bunurile lor. Dar rezultatul a fost mai mare deoarece Dumnezeu Însuşi a fost binecuvântat şi laudat! Ascultaţi cuvintele lui Melhisedec: ,,Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!`` (Gen 14:19-20).
Ce învăţăm din întreaga serie de evenimente? Avraam a făcut cunoscut numele lui Dumnezeu prin închinare. Dumnezeu a făcut ca Numele Său să fie slăvit prin puterea Sa răscumpărătoare. Rezultatul a fost o naţiune recunoscătoare, în care Dumnezeu a fost în mod explicit venerat. Astăzi, fii binecuvântat pentru ca sa fii o binecuvântare pentru ceilalţi iar la final numele Său să fie binecuvântat!
Adaptat după Steven C. Hawthorne, The Story of His Glory.
